Sunt mici, surprinzatoare, cochete, drăgălașe sau perfecte, conștiente de importanța nobiliară cu care-au fost înzestrate, aristocratele mulțimii, dau măsura excelenței oricărei lucrări și oricărui lucru.
O șuviță intenționat rebelă, un toc semeț, creionat atent, asortări subtile neremarcate de ochiul profanului, îl va determina pe acesta să rămînă cîteva secunde înțepenit de admirație, neînțelegînd într-un final ce s-a-ntîmplat sau cine a oprit timpul preț de cîteva secunde.
Aritmetica construcției complete nu se poate închide fără elementul detaliului. Pentru cei mulți rămîne din păcate necunoscuta unei ecuații. Niciodata finalizată. Rezolvată matematic, infirmată estetic. Bloc, stradă, obiect, om, viață comunistă. Private de miracolul detaliului prin chiar definiția mulțimilor. Dacă amestecăm "n" mulțimi, detaliile particulare, unice fiecărei mulțimi rămîn pe dinafară. Iar ce-i comun, aparține tuturor.
Totul în comun exclude detaliul. Sau comunul mulțimii înseamnă absența detaliului.
Gasset zice că mulțimea te vrea la fel.
Prefer invers. Să fim cît mai diferiți.
Constructori de detalii.
Evidente pentru puțini, detaliile aparțin exclusiv creației. Nu poți gîndi detalii dacă ești lipsit de imaginație. Nu-i pretinzi soldatului să răspundă altfel decit cu « să trăiți », sau preotului să-și imagineze o altă lume în afara dumnezeului propriu.
"Te pierzi în detalii" spun unii. Perfect adevărat. Prea multe detalii strică. Se anuleaza reciproc încercînd să iasă fiecare în fața celuilalt, inconștiente de zădărnicia unui joc în care toate cărțile sunt ași.
"Detaliul face diferența" zic alţii. Întradevăr. Prea puține detalii ne lasă indiferenți. "E funcțional" îți va spune creatorul de haine de la supermarket. "Dar care-i diferența între mine și el ?" îl vei întreba iritat.
Funcțional sau estetic ? o să te-ntrebe lipsitu’ de imaginație justificîndu-și sieși neputința.
Funcțional și estetic, dă-o naibii, doar suntem oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu