Am fost la film. La desene animate.
Despre un roboţel. Ruginit, ponosit, sentimental.
Inteligent.
După forma şi chipul nostru.
Doar că învăţa mai uşor, mergea mai repede,
zbura prin spaţiu sau fabrica instantaneu orice-i lipsea.
Şi nu-l durea niciodată nimic. Cred că era şi nemuritor.
În final lumea a fost mulţumită.
Toţi vroiam să învăţam uşor, să mergem repede,
să zburăm prin spaţiu, să nu ne doară nimic.
Să nu murim niciodată.
E bine uneori să fii desen animat.
Măcar un pic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu